Astfel, precizeaa CECCAR în astfel de situații, doctrina de drept și jurisprudența ÎCCJ statuează faptul că înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziție specială într-o materie dată nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înțeleasă, întrucât este consecința directă a principiului specialia generalibus derogant. În caz contrar, sub aspectul raportului dintre legea specială și legea generală, s-ar consideră nesocotită intenția legiuitorului de a reglementa anumite materii prin legi speciale. Astfel, aplicând principiul menționat anterior, legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun. În astfel de situații legea generală se aplică numai unde legea specială nu dispune. Or, în speța de față, modificarea adusă prin prevederile art. 34^1 alin. (2) din Legea nr. 213/2020 Codul muncii – are caracter de normă generală-NU poate afecta prevederile art. 6 lit. e) din OG nr. 65/1994, care are caracter de normă specială. 

 

Totodată, se mai impune o precizare legată de faptul că standardul ocupațional expert legislația muncii-ce se aplică DOAR celor care au statut de angajați – a fost elaborat de specialiști în domeniu care fac parte dintr-o asociație ce NU are, însă, statut de organism profesional. 

 

În consecință, expertul contabil are competența profesională și legală de a efectua serviciile prevăzute de art. 6 alin. E) din OG nr. 65/1994, fără a-I fi necesară absolvirea cursului de expert legislația muncii, organizat conform standardului ocupațional. Orice altă interpretare ar conduce în mod vădit la încălcarea prevederilor art. 41 alin.  (1) din Constituția României, care stabilesc că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.