Hotărârea Curţii, arată că sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în cauza principală, în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată este refuzat unei persoane impozabile pentru motivul că operatorul care i‑a furnizat o prestare de servicii în schimbul unei facturi pe care figurează separat prețul și taxa pe valoarea adăugată a fost declarat inactiv de administrația fiscală a unui stat membru, această declarare a inactivității fiind publică și accesibilă pe internet oricărei persoane impozabile în acest stat, atunci când acest refuz al dreptului de deducere este sistematic și definitiv, nepermițând să se facă dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale.

 

Pe scurt, autoritățile nu vor mai putea limita exercitarea dreptului de deducere pentru achiziții realizate de la contribuabili declarați inactivi.  


Cu alte cuvinte, decizia CJUE în Cauza C‑101/16, arată că un operator economic are dreptul să deducă TVA rezultată din achiziționarea unor bunuri sau servicii de la un operator economic declarat inactiv de organele fiscale. 

 
Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru toate statele membre, iar autoritățile fiscale și alte autorități naționale trebuie să tină cont de jurisprudența CJUE, astfel încât fiscul nu mai poate limita exercitarea dreptului de deducere pentru achiziții realizate de la contribuabili declarați inactivi.