Inventarierea patrimoniului: obligație legală dar, mai ales, mijloc de verificare

Inventarierea patrimoniului - obligație legală și mijloc de urmărire

Inventarierea patrimoniului-obligație impusă de Legea contabilității

Obligația inventarierii patrimoniului este prevăzută în Legea contabilității nr. 82/1992. 

Astfel, potrivit Art. 7 alin. 1, "Persoanele prevăzute (...) au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege". 

Persoanele la care se face referire mai sus sunt enumerate în Legea contabilității, fiind vorba de: 

• Societățile comerciale, societăți/companii naționale, regii autonome, institute naționale de cercetare-dezvoltare, societăți cooperatiste și alte persoane juridice; 
• Instituții publice, asociațiile și alte persoane juridice cu și fără scop patrimonial; 
• Subunități fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute anterior, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi; 
• Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil; 
• Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri. 
•  

Rezultatele inventarierii trebuie reflectate în contabilitate, prin înregistrarea eventualelor diferențe constatate între situația faptică și situația scriptică, aceasta fiind tot o obligație legală a contribuabilului. 

Obligația impusă de Reglementările contabile naționale

Totodată, obligația efectuării inventarierii este prevăzută și în OMFP nr. 1.802/2014 (ordinul a înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2015, OMFP 3.055/2009) pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, potrivit căruia: 
„In scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.” 

Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii sunt reglementate de OMFP 2.861/2009. Potrivit acestuia, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații: 
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege; 
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; 
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; 
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor; 
e) ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră; 
f) în alte cazuri prevăzute de lege. 

Obligația impusă de nevoia de informare

Dincolo de prevederile legale și sancțiunile aplicabile privind obligativitatea inventarierii patrimoniului, fiecare entitate are nevoie să-și asigure conformitatea datelor reale cu cele din contabilitate. Mai mult decât atât, trebuie pus mare accent pe valoarea elementelor care compun patrimoniul unei entități, pentru a preîntâmpina eventuale deprecieri care ar permite o supraevaluare a elementelor de activ sau o subevaluare a elementelor de capitaluri proprii și datorii. S-ar putea denatura așadar poziția reală a societății, măsurată pe baza situațiilor financiare. 

Datele eronate pot influența utilizatorii de informații financiare în luarea deciziilor. Din acest motiv, inventarierea (inventariere fizică și evaluare) asigură conformitatea datelor cuprinse în situațiile financiare cu realitatea specifică societății.